Eu sunt al lui Hristos?

În fiecare an, la sfârşitul lunii iunie, la Mizieş se adună gruparea „Oastea Domnului”, pentru a-l comemora pe cel ce a fost „Apostolul, Martirul şi Cântăreţul Golgotei”, fratele TRAIAN DORZ. La aceste adunări participă membrii „Oastei Domnului” şi nu numai, din întreaga ţară, dar şi din străinătate. E de admirat dragostea acestor oameni pentru fratele Traian, jertfelnicia lor de a veni din toate colţurile ţării pentru a se ruga lângă mormântul celui ce a fost mulţi ani „inima” Oastei Domnului. Te impresionează desigur, când vezi foarte mulţi tineri care, stând jos pe iarbă, printre morminte, sau adăpostiţi de ploaie sub o umbrelă, cântă şi rostesc poezii religioase scrise de fratele Traian. Şi la fel de mult, poate chiar mai mult, te fac să te întrebi ce îi determină să se îmbrace decent, unii chiar cu îmbrăcăminte „împrumutată” de la anumite secte, şi să-L caute pe Dumnezeu prin sentiment, prin rugăciune şi cântare (desigur acompaniată)? Ce are în plus „Oastea Domnului” faţă de Biserica lui Hristos care este „stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei III,15) de îi face pe aceşti oameni să se comporte altfel, cel puţin aşa reiese din înfăţişare şi limbaj, faţă de credincioşii noştri care ne vin la biserică? Sigur, „Oastea Domnului” face parte din Biserica Ortodoxă, aspect pe care mulţi dintre vorbitori au simţit nevoia să îl sublinieze, însă trebuie să poarte de grijă pentru că atât timp cât vor asculta de preoţi, vor fi în Biserica Ortodoxă, în schimb, în clipa în care „Biserica Lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat”, cu Sfintele ei Taine şi cu Sfânta Liturghie vor trece în planul doi (pe primul loc fiind adunarea), sunt în mare primejdie de a fi „racolaţi” de nu vor asculta de cuvintele Sfântului Aspostol Petru care zice:”Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru V,8).

Mă întreb: Dacă am primit Botezul şi sunt membru al Bisericii Ortodoxe de ce mai trebuie să fac parte dintr-o altă grupare, să fiu numit “ostaş” sau “spirit”? Mai am nevoie de un alt legământ pentru mântuire decât cel făcut prin Botez, când am mărturisit că “mă lepăd de satana şi de toate lucrurile lui şi de toţi slujitorii lui şi de toată slujirea lui şi de toată trufia lui” şi că “mă unesc cu Hristos şi cred Lui ca Unui Împărat şi Dumnezeu şi mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei celei de o fiiinţă şi nedespărţite?

Eu zic că nu! Voi?

P.S. Tot aici s-a născut şi vrednicul mitropolit al Ardealului MIRON ROMANUL ( 23 aug. 1828, Mizieş – Bihor, decedat la 4/16 oct. 1898, în Sibiu), al cărui bust a fost ridicat în faţa bisericii din Mizieş, ctitorită de el.

Aici am postat câteva imagini de la adunarea “Oastei Domnului” de la Mizieş din 19.VI.2010